De ce nu se merita sa te uiti la televizor..

Ar trebui să încep mai intâi cu o distincţie importantă. Ar fi nedrept să spun “nu se merita să te uiţi la televizor” pentru că, de fapt, o bună parte din programe chiar merită vizionate. Există un număr mare de oameni talentaţi care lucreaza în televizune şi o mulţime de lucruri bune de văzut. Dar spunând toate acestea, îmi menţin părerea negativă în ceea ce priveşte cantitatea şi calitatea timpului petrecut în faţa micului ecran.
Pentru prima dată, am început “să nu prea mai urmăresc programele TV”, acum doi ani, în momentul în care am refuzat să am televizor în camera mea. Nu pentru că aveam neapărat ceva împotriva lui, ci din considerente estetice, preferând o camera cât mai puţin mobilată. Acest fapt s-a accentuat puternic o dată cu începerea anului universitar, deoarece la cămin nu am televizor. Nu i-am simţit lipsa, deşi la început mi se părea puţin ciudat. Şi nici nu m-am simţit departe de actualitate şi realitate, după cum mă aşteptam. Mi-am dat seama că televiziunea este pretutindeni. Chiar şi dacă nu o urmăreşti. Am vagi cunoştinte despre numele şi feţele celebrităţilor curente, chiar dacă nu le-am văzut jucând. Fie îmi zâmbesc de pe coperţile revistelor de la chioşcurile de ziare, fie le observ fugitiv pe ecranele de la supermarket, în timp ce aştept la rând. Ştiu de exemplu că o anume cântăreaţă Cristina s-a despărţit de viitorul soţ, şi probabil e mai mult decât mi-ar trebui să aflu despre acest subiect. Ştiu că Teo a plecat de la Pro Tv, şi că incendiile afectează populaţia din Malibu. Sunt la curent cu ştirile, dar nu prin intermediul televiziunii, citesc în ziare sau pe internet. Bineînţeles, la început, neuitatul meu la televizor a avut şi câteva efecte imediate. Mi-am dat seama că spuneam lucrurile oarecum mai lent decat inainte. Dar cel mai evident era faptul că mă plictiseam. Însă plictisitul este doar o stare temporară, care mai degrabă îţi îndeamnă mintea să îţi dicteze “pune-mă la lucru, simt nevoia să fac ceva”. De aceea am început să îmi caut altceva de făcut. Am reînceput să citesc mai mult. Am realizat că am mai multă răbdare datorită acestui nou tip de lectură căreia tu îi dictezi ritmul, şi nu replicile actorilor. Dar poate cel mai important, am început să ies mai mult, să socializez, descoperind astfel o mulţime de oameni interesanţi. Încă mă mai uit la televizor, dar ocazional, atunci când merg în vizită la prieteni sau atunci când ajung acasă. Şi poate că atunci încerc să recuperez puţin, măcar jurnalele de ştiri pentru a fi la curent cu actualitatea. Am constatat totuşi un alt efect interesant, dacă televizorul merge, nu îl pot opri pentru a continua o conversaţie, am nevoie de acel zgomot de fond pentru a mă putea concentra. Dar în momentul în care ajung din nou în Bucureşti, nu simt că am pierdut mare lucru. Există într-adevar şi aspecte pozitive ale televiziunii, prefer totuşi direcţia în care neuitatul la televizor, m-a condus.

Imi place sa ma trezesc devreme. Stiu.. dar totusi imi place. Mai mult, imi place sa ma trezesc devreme atunci cad sunt singura in camera. Intr-o camera de camin, lipsa de intimitate devine o problema serioasa la un moment dat. In consecinta, astazi m-am trezit in momentul in care colega a inchis usa. Sunt o persoana deschisa si sociabila, uneori rad mult si chiar spun bancuri(daca imi amintesc si altul in afara de "oita roz"). Dar, sunt cateva lucruri pe care prefer sa le fac singura. Nu suport sa dorm cu cineva langa mine(simt ca ma sufoc), si unde vroiam sa ajung de fapt: nu suport sa am companie la micul dejun, just like that. In consecinta.. aceasta dimineata a inceput perfect, mi-am baut cana de cacao cu lapte singura, singura, singura!(nu inteleg de ce "cacao cu lapte" si nu "lapte cu cacao", este mai mult lapte decat cacao in "cacao cu lapte"). Atunci cand te trezesti bine esti dispus sa faci o gramada de chestii, chiar si sa dai cu aspiratorul(cu aceasta ocazie.. imi cer scuze vecinilor de modul, care poate vroiau sa doarma mai mult). Pentru ca intre timp am aflat ca nu facem PAO, am hotarat sa nu mai aman atat si a imi pictez peretele de langa pat.. Nu ma pasioneaza neaparat pensula, dar ma deranjeaza varul sters pana la ciment(anul trecut in patul meu au stat doua persoane). Asa ca.. pe peretele meu au rasarit floricele in diverse culori. Astazi a fost o zi neobisnuit de calda pentru luna Ianuarie. Desi ma simt putin vinovata pentru ca imi place Iarna si mai ales zapada, n-am putut sa ma abtin de la o ora de citit in Cismigiu. Si pentru ca citeam "Amusing ourselves to death", si rar mi se intampla sa stau intre doua situatii:

-pe banca din dreapta, un tanar vorbea la telefon destul de tare:
"Mãdã, asculta bine la mine Mãdã.. Ti-ai batut joc de mine Mãdã. Dar cu mine nu iti merge asa usor. Sa te feresti de mine Mãdã, daca te prind dau cu masina peste tine si iti rup picioarele. Fie ca intru in puscarie.. Mãdã!!!"

-pe banca din stanga, doi tineri vorbeau:
"El: -Trebuie sa fii frumoasa..
Ea: -Dar astazi m-am facut frumoasa..
El: -Nu doar o data, tu trebuie sa fii frumoasa in fiecare zi, daca te sun la doua noaptea si iti spun sa ne intalnim.. tu trebuie sa fii frumoasa"

Imi place sa ma trezesc devreme si sa observ..

In sfarsit--zapada..

Vineri29 s-a deschis oficial sezonul de schi la Predeal. In ciuda faptului ca meteorologii nu acordau un verdict favorabil iubitorilor sportului de iarna, numerosi turisti au ales sa isi petreaca Revelionul in statiunea brasoveana. Nu stiu in ce proportie erau ocupate locurile de cazare, dar calculand dupa numarul de masini prezente in parcarile amenajate sau pe trotuare m-as apropia cu siguranta de 100%. Din cauza aglomeratiei de pe DN1, am ratat ziua inaugurarii. Am vazut ulterior, la stiri, ca au fost organizate concursuri de placa si biking, iar pe seara concerte si artificii. Aproape tot week-endul s-a circulat infernal pe Valea Prahovei, in special pe sensul de mers spre Brasov. Vineri, in jurul orei trei-dupa amiaza, se formase o coada kilometrica inca de dinainte de Comarnic. Punctul critic a fost insa, la intersectia de la intrarea in Sinaia, unde am asteptat mai mult de o ora. Acelasi lucru s-a intamplat si Sambata, insa pe portiunea Sinaia-Predeal. Am parcurs intr-o ora si jumatate un drum pe care in mod normal il faceai in 15-20 de minute. Lasand la o parte inconvenientele rutiere, partiile din statiune s-au prezentat mai bine decat speram. Nu sunt fana a partiilor de pe Valea Prahovei, din acest punct de vedere prefer Poiana Brasov. Dar in momentul in care zapada se lasa indelung asteptata, Clabucet Sosire - partie de numai 800m - pare solutia cea mai buna, pentru ca aici tunurile de zapada artificiala reusesc sa acopere toata suprafata. Contrar zvonurilor de pe diferite site-uri de specialitate, in Predeal s-a schiat foarte bine. Este adevarat ca existau si portiuni de iarba, dar puteau fi evitate destul de usor deci nu puneau mari probleme. Din cauza valului de oameni de pe partie, s-au format cozi destul de mari la cartele si la teleschi. De preferat este sa iti iei o cartela cu cat mai multe puncte pentru a evita statul la coada, pentru ca acolo lucrurile se miscau destul de greu. Urcarea cu teleschiul anuleaza un singur punct, in ciuda randului foarte mare, se asteapta in medie 10 minute. Lucru care ma indeamna sa cred ca, din acest punct de vedere, preturile in Predeal sunt destul de mici, comparand cu Poiana Brasov unde gondola anuleaza 2 puncte. Si daca tot sunt la capitolul pro si contra: in Predeal nu exista oferte avantajoase pentru cartelele cu numar mare de puncte. Cea de 10 costa 46 de lei iar cea de 20 costa 84, plusa garantia de 20 de lei, pe care o primesti inapoi in momentul cand returnezi cartela- dupa un alt indelung stat la coada. In Poiana exista abonamente pentru o zi care anul trecut erau in jur de 50 lei iar conditiile de urcare sunt foarte bune, la gondola nu astepti deloc. Daca ai reusit sa te prinzi in teleschi si sa ramai in picioare pana sus, te asteapta o coborare foarte frumoasa, dupa cum am mai spus - datorita tunurilor - este zapada multa si buna. Pentru ca aceia in cauza beneficiaza de loc separat pentru saniute si pungi, nu exista pericolul sa fii lovit.. poate doar de schiorii incepatori. Statiunea se transforma total in momentul in care este pornita nocturna. Pana week-endul trecut nu schiasem niciodata noaptea, este grozav, partia se elibereaza destul de mult si poti zbura in voie. Teleschiul functioneaza pana la ora zece-noaptea, insa in atentia celor care inchiriaza echipamentul: majoritatea centrelor de inchirieri se inchid in jurul orei 19. Una peste alta, week-endul la schi a fost nesperat de frumos. Si dupa ce am asteptat un an intreg zapada si partia, parca nici statul la coada nu mai conteaza atat de mult. La cat mai multa zapada!