Generatia de schimb..

Astazi, verisorii mei nu se mai joaca alergatea pe culori. Am 19 ani si o gaura in os din cauza unui Diamant care mi-a cazut pe picior. Pe vremea mea nu exista telecomanda. Fac parte din generatia de tranzit si inca nu stiu spre care parte sa inclin. M-am jucat elastic si m-am dat pe bara in spatele blocului. Astazi, bara este goala, de altfel in spatele blocului nici nu prea mai sunt copii. Noi nu ne jucam nici Fifa, nici Cs, dar cu siguranta Ratele si Vanatorii sau Uliu si Porumbel ne stimulau mai mult imaginatia. Mingea noastra nu era din piele sau de firma, defapt era usoara dintr-un fel de cauciuc care se spargea daca o dadeai intr-o sarma, dar ne jucam de-a Scoala si ne certam intotdeauna pe posturile de invatatori. Vedeam Sailor Moon alb-negru si Captain Planet dupa Jurnalul de la ora 6, dar le asteptam cu sufletul la gura si ne visam salvatorii lumii.. cu sau fara inele. Copiii de astazi nu mai viseaza, pentru ca visele sunt servite pe tava, deja preparate. Nu invatam engleza la gradinita, iar cartoon nu era subtitrat, dar cu siguranta desenele erau mai interesante asa. Primul televizor color a fost un Samsung mare cu ecran dublu, eu si fratele meu ne jucam cu telecomanda lui pe post de pistol. Pe vremea mea, nu erau jucarii atat de frumoase dar mintea noastra era tot un joc. Pe mine m-a invatat bunicul sa merg pe bicicleta, aceea a lui romaneasca, mare si cu cadru. Nu aveam una proprie si cu atat mai putin roti ajutatoare. Suntem Generatia casetelor video, a lui Arlechino si Feriti-va de Magarus si cred ca suntem mandri de asta. Noi nu ne combinam, ne ceream prietenia si completam oracole in speranta ca el/ea va vedea ce am scris la categoria "de cine iti place?". Nu ne dadeam beep-uri, ci ne trimiteam biletele pe care le ascundeam in cutii de bomboane, sa nu cumva sa le gaseasca mama. Avem amintiri frumoase si semne de buna purtare pe care, cu siguranta nu le-am fi obtinut in fata calculatorului. Primul joc pe televizor a fost o imitatie ieftina de Play Station, oricum eram fericita in conditiile in care cei mai multi aveau clasicul Terminator negru cu butoane albastre. M-am jucat zile intregi Mario.. doar, doar sa il termin pentru ca verisoara mea il terminase deja. Nu compatimesc copiii de astazi, poate c jucariile lor sunt varianta up-gradata a ceea ce aveam noi. Totusi amintirile mele din copilarie sunt legate de gasca de la bloc si de colegii de la scoala, nu de monitorul LCD cu ecran plat. Copiii de astazi nu se mai joaca, doar butoneaza.. Sunt izolati in lumea lor de carbon, nu interactioneaza si nu comunica. Sunt Generatia de Schimb, in timpul meu tehnologia s-a dezvoltat ca o nesimtita, fara sa intrebe pe cineva daca poate sa ii tina pasul. Copiii de astazi sunt niste fiinte fragile, tinute in eprubeta, sunt ca fluturii.. mor dupa trei zile. Ma jucam cu toti cainii din cartier, si nu ma spalam pe maini dupa, totusinu stiu sa sufar de vreo maladie cronica. Nu mestecam Orbit dupa fiecare masa, in schimb mancam toate dulciurile din lume, inclusiv guma cu surprize. Pe vremea mea Oul Kinder avea soldatei de plumb cu care ma jucam in nisip. Am crescut mare si stiu sa ma descurc. Oare cati dintre copiii de portelan de astazi, vor mai putea comunica?