Momentan am atatea idei incat nu pot scrie nimic. Cineva imi spunea demult..(alias Mexicanu’) ca vacanta de dupa admitere va fi “cea mai”(linistita, frumoasa, grozava)..
Nu am avut vacanta, decat un soi de naveta intre 226, 96 si acceleratul de la 4. Mi-am dat seama ca urasc mirosul de busuioc intr-un autobuz supraaglomerat dar ca oricum, este mai putin aiurea decat acela de usturoi, ca uneori este mai greu decat pare si ca reclama de la Whiskas este chiar pe bune. Nu am inteles niciodata de ce, in Bucuresti, unii isi imagineaza ca stand in parc cu o carte in mana.. doresti sa agati ceva (deci NU, nu vreau sa cunosc nici un Marius, Dan, Octavian etc, etc, etc, vreau DOAR sa citesc). Imi place Bucurestiul, asa cum este el (cu gropi mari si strazi murdare, cu masini multe dar fara locuri de parcare), insa cred ca ii lipseste ceva cu adevarat: oamenii, oamenii care sa il priveasca din cand in cand (strazi pietruite, arhitectura cu iz de istorie, anticare si povesti la colt de strada). Aici viata este un spectacol de dimineata pana tarziu in noapte. Pacat ca sunt multi cei care joaca si putini cei care privesc. Nu e nevoie sa mergi in Laptaria lui Enache pentru a vedea ca dragostea dureaza trei ani, sigur iti demonstreaza cineva in statie la 35.. Unii considera ca nivelul iq-ului este mai ridicat la metrou..(eu inca mai cred ca doar liliecii si bufnitele merg cu metroul).
Nu sunt dintre aceia care vor sa schimbe lumea, pentru ca lumea imi place exact asa. E drept ca as schimba locurile rezervate pentru varstnici cu acelea rezervate pentru studenti.. astfel in cativa ani nici nu ar mai fi nevoie de locuri rezervate.. Nu ma complac-ma integrez, nu mie imi lipseste cultura generala- doar ca sunt unii care fac prea mare tam-tam. Nu cred ca generatia mea este ratata, am intalnit prea multe creiere bune!