vineri, decembrie 08, 2006

Abia asteptam sa vina Vineri, speram sa vad luminile din masina de la Adi. E superb sa privesti Bucurestiul noaptea de undeva de pe bancheta din spate. Din pacate Adi se grabea, trebuia sa fie la 5 in Buzau. Iar orasul, ziua..nu mai are farmec, acel kind of farmec. Iubesc drumul acesta.. de plus minus doua ore. Cred ca sunt singurele momente din saptamana, in care am timp sa ma gandesc la tot felul de prostii. Imi place sa visez. Sunt prostuta, pentru ca unoeri visez interzis si ma furnic din toata fiinta. .

1 Comments:

At 8:26 p.m., Anonymous magda said...

visul mai merge. sa nu te prind ca traiesti interzis ca atunci te inchid in lift pana iti trece:D

 

Trimiteți un comentariu

<< Home