De ce nu se merita sa te uiti la televizor..

Ar trebui să încep mai intâi cu o distincţie importantă. Ar fi nedrept să spun “nu se merita să te uiţi la televizor” pentru că, de fapt, o bună parte din programe chiar merită vizionate. Există un număr mare de oameni talentaţi care lucreaza în televizune şi o mulţime de lucruri bune de văzut. Dar spunând toate acestea, îmi menţin părerea negativă în ceea ce priveşte cantitatea şi calitatea timpului petrecut în faţa micului ecran.
Pentru prima dată, am început “să nu prea mai urmăresc programele TV”, acum doi ani, în momentul în care am refuzat să am televizor în camera mea. Nu pentru că aveam neapărat ceva împotriva lui, ci din considerente estetice, preferând o camera cât mai puţin mobilată. Acest fapt s-a accentuat puternic o dată cu începerea anului universitar, deoarece la cămin nu am televizor. Nu i-am simţit lipsa, deşi la început mi se părea puţin ciudat. Şi nici nu m-am simţit departe de actualitate şi realitate, după cum mă aşteptam. Mi-am dat seama că televiziunea este pretutindeni. Chiar şi dacă nu o urmăreşti. Am vagi cunoştinte despre numele şi feţele celebrităţilor curente, chiar dacă nu le-am văzut jucând. Fie îmi zâmbesc de pe coperţile revistelor de la chioşcurile de ziare, fie le observ fugitiv pe ecranele de la supermarket, în timp ce aştept la rând. Ştiu de exemplu că o anume cântăreaţă Cristina s-a despărţit de viitorul soţ, şi probabil e mai mult decât mi-ar trebui să aflu despre acest subiect. Ştiu că Teo a plecat de la Pro Tv, şi că incendiile afectează populaţia din Malibu. Sunt la curent cu ştirile, dar nu prin intermediul televiziunii, citesc în ziare sau pe internet. Bineînţeles, la început, neuitatul meu la televizor a avut şi câteva efecte imediate. Mi-am dat seama că spuneam lucrurile oarecum mai lent decat inainte. Dar cel mai evident era faptul că mă plictiseam. Însă plictisitul este doar o stare temporară, care mai degrabă îţi îndeamnă mintea să îţi dicteze “pune-mă la lucru, simt nevoia să fac ceva”. De aceea am început să îmi caut altceva de făcut. Am reînceput să citesc mai mult. Am realizat că am mai multă răbdare datorită acestui nou tip de lectură căreia tu îi dictezi ritmul, şi nu replicile actorilor. Dar poate cel mai important, am început să ies mai mult, să socializez, descoperind astfel o mulţime de oameni interesanţi. Încă mă mai uit la televizor, dar ocazional, atunci când merg în vizită la prieteni sau atunci când ajung acasă. Şi poate că atunci încerc să recuperez puţin, măcar jurnalele de ştiri pentru a fi la curent cu actualitatea. Am constatat totuşi un alt efect interesant, dacă televizorul merge, nu îl pot opri pentru a continua o conversaţie, am nevoie de acel zgomot de fond pentru a mă putea concentra. Dar în momentul în care ajung din nou în Bucureşti, nu simt că am pierdut mare lucru. Există într-adevar şi aspecte pozitive ale televiziunii, prefer totuşi direcţia în care neuitatul la televizor, m-a condus.