Revolutia de la Chisinau, intre punct si virgula

Punct am pus de cand a inceput totul, virgula o pun cei care cred ca ar putea sa se schimbe ceva, ceva in bine ma rog.. intre timp romanii au nevoie de viza, revoltele au facut prima victima, jurnalistii sunt hartuiti.. si oamenii stau in piata inarmati cu.. flori.. wtf? Din partea mea, ar trebui sa ii inchida pe toti comunistii de la conducere intr-o camera, sa ii lase acolo fara mancare si apa, sa se manance intre ei, sa moara incet si lent.. sa le puna hartii cu doctrina pe pereti, sa o inghita de foame, sa isi manance rahatul pe care incearca sa il bage in gura la altii..

De ce nu se merita sa te uiti la televizor..

Ar trebui să încep mai intâi cu o distincţie importantă. Ar fi nedrept să spun “nu se merita să te uiţi la televizor” pentru că, de fapt, o bună parte din programe chiar merită vizionate. Există un număr mare de oameni talentaţi care lucreaza în televizune şi o mulţime de lucruri bune de văzut. Dar spunând toate acestea, îmi menţin părerea negativă în ceea ce priveşte cantitatea şi calitatea timpului petrecut în faţa micului ecran.
Pentru prima dată, am început “să nu prea mai urmăresc programele TV”, acum doi ani, în momentul în care am refuzat să am televizor în camera mea. Nu pentru că aveam neapărat ceva împotriva lui, ci din considerente estetice, preferând o camera cât mai puţin mobilată. Acest fapt s-a accentuat puternic o dată cu începerea anului universitar, deoarece la cămin nu am televizor. Nu i-am simţit lipsa, deşi la început mi se părea puţin ciudat. Şi nici nu m-am simţit departe de actualitate şi realitate, după cum mă aşteptam. Mi-am dat seama că televiziunea este pretutindeni. Chiar şi dacă nu o urmăreşti. Am vagi cunoştinte despre numele şi feţele celebrităţilor curente, chiar dacă nu le-am văzut jucând. Fie îmi zâmbesc de pe coperţile revistelor de la chioşcurile de ziare, fie le observ fugitiv pe ecranele de la supermarket, în timp ce aştept la rând. Ştiu de exemplu că o anume cântăreaţă Cristina s-a despărţit de viitorul soţ, şi probabil e mai mult decât mi-ar trebui să aflu despre acest subiect. Ştiu că Teo a plecat de la Pro Tv, şi că incendiile afectează populaţia din Malibu. Sunt la curent cu ştirile, dar nu prin intermediul televiziunii, citesc în ziare sau pe internet. Bineînţeles, la început, neuitatul meu la televizor a avut şi câteva efecte imediate. Mi-am dat seama că spuneam lucrurile oarecum mai lent decat inainte. Dar cel mai evident era faptul că mă plictiseam. Însă plictisitul este doar o stare temporară, care mai degrabă îţi îndeamnă mintea să îţi dicteze “pune-mă la lucru, simt nevoia să fac ceva”. De aceea am început să îmi caut altceva de făcut. Am reînceput să citesc mai mult. Am realizat că am mai multă răbdare datorită acestui nou tip de lectură căreia tu îi dictezi ritmul, şi nu replicile actorilor. Dar poate cel mai important, am început să ies mai mult, să socializez, descoperind astfel o mulţime de oameni interesanţi. Încă mă mai uit la televizor, dar ocazional, atunci când merg în vizită la prieteni sau atunci când ajung acasă. Şi poate că atunci încerc să recuperez puţin, măcar jurnalele de ştiri pentru a fi la curent cu actualitatea. Am constatat totuşi un alt efect interesant, dacă televizorul merge, nu îl pot opri pentru a continua o conversaţie, am nevoie de acel zgomot de fond pentru a mă putea concentra. Dar în momentul în care ajung din nou în Bucureşti, nu simt că am pierdut mare lucru. Există într-adevar şi aspecte pozitive ale televiziunii, prefer totuşi direcţia în care neuitatul la televizor, m-a condus.

Imi place sa ma trezesc devreme. Stiu.. dar totusi imi place. Mai mult, imi place sa ma trezesc devreme atunci cad sunt singura in camera. Intr-o camera de camin, lipsa de intimitate devine o problema serioasa la un moment dat. In consecinta, astazi m-am trezit in momentul in care colega a inchis usa. Sunt o persoana deschisa si sociabila, uneori rad mult si chiar spun bancuri(daca imi amintesc si altul in afara de "oita roz"). Dar, sunt cateva lucruri pe care prefer sa le fac singura. Nu suport sa dorm cu cineva langa mine(simt ca ma sufoc), si unde vroiam sa ajung de fapt: nu suport sa am companie la micul dejun, just like that. In consecinta.. aceasta dimineata a inceput perfect, mi-am baut cana de cacao cu lapte singura, singura, singura!(nu inteleg de ce "cacao cu lapte" si nu "lapte cu cacao", este mai mult lapte decat cacao in "cacao cu lapte"). Atunci cand te trezesti bine esti dispus sa faci o gramada de chestii, chiar si sa dai cu aspiratorul(cu aceasta ocazie.. imi cer scuze vecinilor de modul, care poate vroiau sa doarma mai mult). Pentru ca intre timp am aflat ca nu facem PAO, am hotarat sa nu mai aman atat si a imi pictez peretele de langa pat.. Nu ma pasioneaza neaparat pensula, dar ma deranjeaza varul sters pana la ciment(anul trecut in patul meu au stat doua persoane). Asa ca.. pe peretele meu au rasarit floricele in diverse culori. Astazi a fost o zi neobisnuit de calda pentru luna Ianuarie. Desi ma simt putin vinovata pentru ca imi place Iarna si mai ales zapada, n-am putut sa ma abtin de la o ora de citit in Cismigiu. Si pentru ca citeam "Amusing ourselves to death", si rar mi se intampla sa stau intre doua situatii:

-pe banca din dreapta, un tanar vorbea la telefon destul de tare:
"Mãdã, asculta bine la mine Mãdã.. Ti-ai batut joc de mine Mãdã. Dar cu mine nu iti merge asa usor. Sa te feresti de mine Mãdã, daca te prind dau cu masina peste tine si iti rup picioarele. Fie ca intru in puscarie.. Mãdã!!!"

-pe banca din stanga, doi tineri vorbeau:
"El: -Trebuie sa fii frumoasa..
Ea: -Dar astazi m-am facut frumoasa..
El: -Nu doar o data, tu trebuie sa fii frumoasa in fiecare zi, daca te sun la doua noaptea si iti spun sa ne intalnim.. tu trebuie sa fii frumoasa"

Imi place sa ma trezesc devreme si sa observ..

In sfarsit--zapada..

Vineri29 s-a deschis oficial sezonul de schi la Predeal. In ciuda faptului ca meteorologii nu acordau un verdict favorabil iubitorilor sportului de iarna, numerosi turisti au ales sa isi petreaca Revelionul in statiunea brasoveana. Nu stiu in ce proportie erau ocupate locurile de cazare, dar calculand dupa numarul de masini prezente in parcarile amenajate sau pe trotuare m-as apropia cu siguranta de 100%. Din cauza aglomeratiei de pe DN1, am ratat ziua inaugurarii. Am vazut ulterior, la stiri, ca au fost organizate concursuri de placa si biking, iar pe seara concerte si artificii. Aproape tot week-endul s-a circulat infernal pe Valea Prahovei, in special pe sensul de mers spre Brasov. Vineri, in jurul orei trei-dupa amiaza, se formase o coada kilometrica inca de dinainte de Comarnic. Punctul critic a fost insa, la intersectia de la intrarea in Sinaia, unde am asteptat mai mult de o ora. Acelasi lucru s-a intamplat si Sambata, insa pe portiunea Sinaia-Predeal. Am parcurs intr-o ora si jumatate un drum pe care in mod normal il faceai in 15-20 de minute. Lasand la o parte inconvenientele rutiere, partiile din statiune s-au prezentat mai bine decat speram. Nu sunt fana a partiilor de pe Valea Prahovei, din acest punct de vedere prefer Poiana Brasov. Dar in momentul in care zapada se lasa indelung asteptata, Clabucet Sosire - partie de numai 800m - pare solutia cea mai buna, pentru ca aici tunurile de zapada artificiala reusesc sa acopere toata suprafata. Contrar zvonurilor de pe diferite site-uri de specialitate, in Predeal s-a schiat foarte bine. Este adevarat ca existau si portiuni de iarba, dar puteau fi evitate destul de usor deci nu puneau mari probleme. Din cauza valului de oameni de pe partie, s-au format cozi destul de mari la cartele si la teleschi. De preferat este sa iti iei o cartela cu cat mai multe puncte pentru a evita statul la coada, pentru ca acolo lucrurile se miscau destul de greu. Urcarea cu teleschiul anuleaza un singur punct, in ciuda randului foarte mare, se asteapta in medie 10 minute. Lucru care ma indeamna sa cred ca, din acest punct de vedere, preturile in Predeal sunt destul de mici, comparand cu Poiana Brasov unde gondola anuleaza 2 puncte. Si daca tot sunt la capitolul pro si contra: in Predeal nu exista oferte avantajoase pentru cartelele cu numar mare de puncte. Cea de 10 costa 46 de lei iar cea de 20 costa 84, plusa garantia de 20 de lei, pe care o primesti inapoi in momentul cand returnezi cartela- dupa un alt indelung stat la coada. In Poiana exista abonamente pentru o zi care anul trecut erau in jur de 50 lei iar conditiile de urcare sunt foarte bune, la gondola nu astepti deloc. Daca ai reusit sa te prinzi in teleschi si sa ramai in picioare pana sus, te asteapta o coborare foarte frumoasa, dupa cum am mai spus - datorita tunurilor - este zapada multa si buna. Pentru ca aceia in cauza beneficiaza de loc separat pentru saniute si pungi, nu exista pericolul sa fii lovit.. poate doar de schiorii incepatori. Statiunea se transforma total in momentul in care este pornita nocturna. Pana week-endul trecut nu schiasem niciodata noaptea, este grozav, partia se elibereaza destul de mult si poti zbura in voie. Teleschiul functioneaza pana la ora zece-noaptea, insa in atentia celor care inchiriaza echipamentul: majoritatea centrelor de inchirieri se inchid in jurul orei 19. Una peste alta, week-endul la schi a fost nesperat de frumos. Si dupa ce am asteptat un an intreg zapada si partia, parca nici statul la coada nu mai conteaza atat de mult. La cat mai multa zapada!

Bolec este un baiat din Mizil. Bolec este grasut si intotdeauna vesel. Bolec are probleme cu Calciul si de aceea are mai tot timpul piciorul in ghips, mana rupta, umarul dislocat.. Lui Bolec ii place sa se joace, sa spuna glume dar stie cand trebuie sa fie si serios.. La trei de dimineata fratele meu a venit din oras si a intrat sa vada daca dorm. Eu ma uitam la American Pie, de fapt aproape dormeam. Il stii pe Bolec? Normal. L-a calcat trenul la Sinaia..

Generatia de schimb..

Astazi, verisorii mei nu se mai joaca alergatea pe culori. Am 19 ani si o gaura in os din cauza unui Diamant care mi-a cazut pe picior. Pe vremea mea nu exista telecomanda. Fac parte din generatia de tranzit si inca nu stiu spre care parte sa inclin. M-am jucat elastic si m-am dat pe bara in spatele blocului. Astazi, bara este goala, de altfel in spatele blocului nici nu prea mai sunt copii. Noi nu ne jucam nici Fifa, nici Cs, dar cu siguranta Ratele si Vanatorii sau Uliu si Porumbel ne stimulau mai mult imaginatia. Mingea noastra nu era din piele sau de firma, defapt era usoara dintr-un fel de cauciuc care se spargea daca o dadeai intr-o sarma, dar ne jucam de-a Scoala si ne certam intotdeauna pe posturile de invatatori. Vedeam Sailor Moon alb-negru si Captain Planet dupa Jurnalul de la ora 6, dar le asteptam cu sufletul la gura si ne visam salvatorii lumii.. cu sau fara inele. Copiii de astazi nu mai viseaza, pentru ca visele sunt servite pe tava, deja preparate. Nu invatam engleza la gradinita, iar cartoon nu era subtitrat, dar cu siguranta desenele erau mai interesante asa. Primul televizor color a fost un Samsung mare cu ecran dublu, eu si fratele meu ne jucam cu telecomanda lui pe post de pistol. Pe vremea mea, nu erau jucarii atat de frumoase dar mintea noastra era tot un joc. Pe mine m-a invatat bunicul sa merg pe bicicleta, aceea a lui romaneasca, mare si cu cadru. Nu aveam una proprie si cu atat mai putin roti ajutatoare. Suntem Generatia casetelor video, a lui Arlechino si Feriti-va de Magarus si cred ca suntem mandri de asta. Noi nu ne combinam, ne ceream prietenia si completam oracole in speranta ca el/ea va vedea ce am scris la categoria "de cine iti place?". Nu ne dadeam beep-uri, ci ne trimiteam biletele pe care le ascundeam in cutii de bomboane, sa nu cumva sa le gaseasca mama. Avem amintiri frumoase si semne de buna purtare pe care, cu siguranta nu le-am fi obtinut in fata calculatorului. Primul joc pe televizor a fost o imitatie ieftina de Play Station, oricum eram fericita in conditiile in care cei mai multi aveau clasicul Terminator negru cu butoane albastre. M-am jucat zile intregi Mario.. doar, doar sa il termin pentru ca verisoara mea il terminase deja. Nu compatimesc copiii de astazi, poate c jucariile lor sunt varianta up-gradata a ceea ce aveam noi. Totusi amintirile mele din copilarie sunt legate de gasca de la bloc si de colegii de la scoala, nu de monitorul LCD cu ecran plat. Copiii de astazi nu se mai joaca, doar butoneaza.. Sunt izolati in lumea lor de carbon, nu interactioneaza si nu comunica. Sunt Generatia de Schimb, in timpul meu tehnologia s-a dezvoltat ca o nesimtita, fara sa intrebe pe cineva daca poate sa ii tina pasul. Copiii de astazi sunt niste fiinte fragile, tinute in eprubeta, sunt ca fluturii.. mor dupa trei zile. Ma jucam cu toti cainii din cartier, si nu ma spalam pe maini dupa, totusinu stiu sa sufar de vreo maladie cronica. Nu mestecam Orbit dupa fiecare masa, in schimb mancam toate dulciurile din lume, inclusiv guma cu surprize. Pe vremea mea Oul Kinder avea soldatei de plumb cu care ma jucam in nisip. Am crescut mare si stiu sa ma descurc. Oare cati dintre copiii de portelan de astazi, vor mai putea comunica?

Ieri am vizitat Antipa, pentru a doua oara. Prima data a fost in clasa a6a, din pacate nu s-au schimbat prea multe de atunci. In afara de o simulare, relativ reusita, a unei eruptii vulcanice si cateva incercari subtile de modernizare, aceleasi exponate inghesuite isi asteapta vizitatorii. Antipa reprezinta un mod cel putin interesant, de a pierde o dupa amiaza de duminica, la pret redus. Insa daca nu iti permiti sa platesti 10 lei unui ghid, nu ramai cu foarte multe informatii.. ci mai de graba cu imagini frumoase. Nu este foarte bine organizat, din moment ce subsolul(pe care esti obligat sa il vizitezi mai intai) gazduieste fauna Romaniei, iar la etajul I ajungi prin precambrian. Sunt totusi cateva exponate pentru care se merita sa ratacesti pe holurile nesfarsite. Vizibil inca de pe scarile de la intrare si aproape ireal de mare, se odihneste un fost Narval. Deja celebrul Mamut inca isi poarta oasele batrane pe portativ, alaturi de un elefant indian proportionat aproape la fel. Cateva pietre interesante te intampina inainte de camera nevertebratelor. Pentru ca am ajuns acolo la patru si jumatate(ultimul vizitator intra la cinci), ne-am grabit si am ratat Spirulina nu-mai-stiu-cum, aceea care provoaca Sida sau Hiv.. ma rog. Sunt cateva sute de pasari si animale mai mult sau mai putin cunoscute si chiar merita vazute. Am aflat, spre dezamagirea mea, ca bursucul nu este un animalut micut si dragut, din contra este mare si are evil-face. Sunt si oameni, sumar imbracati, adunati din toate colturile lumii. Am aflat ca egiptenii aveau o tehnica anume, prin care faceau capul unui dusman sa ajunga de marimea unui pumn. Si ca exista un soi de pasari.. cam de trei ori mai inalte decat un om normal. Acum, sincera sa fiu, multe din acele exponate ma faceau sa imi pun intrebari cu privire la veridicitatea existentei lor. Dar din moment ce se afla in muzeu, banuiesc ca sunt reale. Una peste alta, a fost frumos si am promis ca vom reveni pentru o vizita mai detaliata, si poate si pentru expozitia de reptile vii. Inca e Decembrie, inca mai este o saptamana pana la Craciun..